Pale Ale este o bere de fermentație superioară, de culoare chihlimbar deschis, cu o spumă alb-gălbuie moderat înaltă și persistentă. Această băutură se caracterizează printr-un puternic parfum de hamei, rezultat din hameierea la rece sau adăugarea la finalul fierberii a soiurilor americane de hamei. Berea își are originile în Marea Britanie și adesea are un caracter citric. Dacă sunteți fani ai acestui tip de bere – cu rețeta noastră vă veți convinge că fabricarea berii acasă nu este deloc dificilă!

Rețetă pentru bere Pale Ale de casă

Pregătire:

Supune malțul unei măcinări grosiere pentru a zdrobi boabele și a sparge cojile. Îl poți comanda deja măcinat sau îl poți măcina singur cu ajutorul unui zdrobitor profesional. În condiții casnice poți desfășura acest proces și cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Toarnă în oală de 40 litri 12 litri de apă și încălzește-o la temperatura de 72°C. Apoi adaugă malțul măcinat, amestecând simultan totul cu o lingură lungă din plastic pentru a distribui uniform malțul în apă. Temperatura ar trebui să se stabilizeze la aprox. 62–65°C. La această temperatură menține maceratul aproximativ 30 – 40 de minute.

Începând macerarea, ia o probă de macerat pe o farfurie albă – adaugă o picătură de indicator iodat pentru amidon – și verifică dacă amidonul conținut în malț

se colorează în violet. Continuă macerarea până la așa-numitul test iodat negativ – adică lipsa colorării indicatorului. După 40 de minute ridică temperatura la 72°C și continuă macerarea încă 30 de minute. Între timp verifică gradul de descompunere a amidonului. (dacă indicatorul încă se colorează în violet, macerarea trebuie prelungită). Apoi ridică temperatura la 78°C, menținând acest nivel pentru încă 10 minute. Datorită schimbărilor de temperatură, amidonul se va descompune mai repede, maceratul va fi mai puțin lipicios și se va limpezi mai ușor. Indicatorul iodat pentru amidon nu ar trebui să își schimbe culoarea (nu se va colora în violet). Atunci poți considera procesul de macerare încheiat. Următoarea etapă este filtrarea mustului de bere. Transferă cu grijă maceratul în recipientul de filtrare de 30 L. Așteaptă să se formeze așa-numitul pat de filtrare. Apoi filtrează maceratul. Pentru a separa borhotul de mustul de bere, cel mai bine este să folosești un filtru din oțel împletit montat în recipient. Primele câteva litri întoarce-le din nou în recipient și repetă procesul, până obții un lichid limpede. Dacă cea mai mare parte a mustului de bere a fost filtrată, borhotul rezultat trebuie spălat (sparging), adică stropit cu apă la temperatura de aproximativ 80°C, pentru a clăti zaharurile rămase după macerare. Efectuează spălarea folosind circa 10–12 litri de apă. Excesul de apă va evapora în timpul hameierii. Pune din nou mustul limpede în oală. Între timp, ia probe pentru măsurarea zahărului cu ajutorul densimetrului. Acesta ne va arăta densitatea preparatului, adică conținutul de zahăr în °Blg existent în must. Cel mai bun nivel este de aproximativ 12–15 °Blg.

Hameierea mustului de bere – 60 de minute

Hameierea mustului de bere este următoarea etapă a producerii berii. Pune totul în oală și adu la fierbere. Apoi adaugă hameiul - PERLE, acordând atenție adăugării lente, pentru ca mustul să nu dea pe-afară. Acoperă oala, lăsând acces aerului, pentru a permite evacuarea aburului. După 45 de minute adaugă hameiul aromat – CITRA. Hameiul Citra are un minunat aromă de fructe citrice – poate fi folosit și pentru hameiere

la rece a mustului. Dacă vrei ca berea să aibă arome citrice mai profunde, pentru hameiere poți adăuga și coji de portocală (Nu adăuga însă partea albă a cojii). După 15 minute (în total, procesul durează aprox. 60 de minute) hameierea este încheiată. Pentru a nu introduce hameiul direct în must poți folosi o pânză pentru hameiere și să pui hameiul în ea. Dacă totuși fierbi hameiul direct în must, după încheierea hameierii trebuie să îl filtrezi, să îl separi de must prin sită/tifon sau cu un filtru din oțel împletit. Întregul hamei trebuie separat în final de macerat. După efectuarea acestui proces, amestecă energic mustul pentru a-l oxigena corespunzător. Răcește mustul limpede cât mai repede – în acest scop recomandăm să folosești un răcitor cu imersiune. În acest timp pregătește drojdia. Conținutul plicului pune-l în apă la temperatura de aproximativ 25°C și lasă aproximativ 20–30 de minute, pentru ca drojdia să se rehidrateze. După ce mustul s-a răcit la 21°C, adaugă drojdia. Fermentorul închide-l etanș și montează tubul de fermentare umplut pe jumătate cu apă. Efectuează fermentația la o temperatură de aproximativ 18 - 21°C timp de 7-10 zile. După fermentația tumultuoasă, trasează berea tânără și începe fermentația liniștită. Aceasta are ca scop limpezirea și maturarea berii. Trage lichidul de pe drojdii cu ajutorul unui furtun în al doilea recipient de fermentare. Furtunul ar trebui să fie scufundat corespunzător în must, pentru a evita oxigenarea și contaminarea berii. După transvazare, închide etanș recipientul și lasă-l încă 7 zile la aceeași temperatură. În timpul fermentației liniștite nu mai trebuie să folosești tubul de fermentare. În acest timp, ia o probă de bere. Densimetrul ar trebui să indice între 2 și 4°Blg, ceea ce înseamnă că fermentația tumultuoasă s-a încheiat. După o săptămână îmbuteliază berea. În acest scop, la un litru de bere adaugă aproximativ 6 grame de glucoză, pentru ca berea să fie plăcut carbonatată. Spală și dezinfectează bine fiecare sticlă și capacele, folosind pirosulfit de potasiu. Dizolvă zahărul într-o cantitate mică de apă și adaugă-l în întregul lot. Pentru 20 de litri de bere ai nevoie de aproximativ 150 de grame de glucoză. Poți adăuga zahărul în cantitatea corectă folosind

un dozator pentru zahăr, direct în fiecare sticlă: 3 grame pentru fiecare 0,5 litri de bere. Închide sticlele cu un capsator. După aproximativ 4 săptămâni, berea ar trebui să fie deja bine carbonatată. În practică, timpul „maturării” berii depinde de tipul acesteia. Se recomandă, așadar, să gustăm câte o sticluță de bere din când în când și să verificăm când începe să ne placă.

ATENȚIE! Toate echipamentele trebuie să fie corespunzător dezinfectate și curățate. În acest scop folosește pirosulfit de potasiu, conform instrucțiunilor

de pe ambalaj.

Poftă bună! ...pentru că de casă e mai bun!